AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. Vezi definitia »

PSIHOPATÍE s.f. (Med.) Termen generic pentru bolile mintale; stare morbidă caracterizată prin reacții neadecvate la mediu, prin ciudățenii în comportare etc. [Gen. -iei. / < fr. psychopathie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală]. Vezi definitia »

TROMBECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a unui segment vascular trombozat. [Gen. -iei. / < fr. thrombectomie, cf. gr. thrombos – cheag, ektome – excizie]. Vezi definitia »

OSTENTÁȚIE, ostentații, s. f. Punere în valoare în mod provocator a unei insușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. ◊ Loc. adv. Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostentațiune s. f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis. Vezi definitia »

STILOGRAFÍE s. f. procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri etc. (< fr. stylographie) Vezi definitia »