SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium. Vezi definitia »

ÓSMIU s. n. metal alb-argintiu, foarte dur, casabil, greu fuzibil, în natură împreună cu platina. (< fr. osmium) Vezi definitia »

BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. Un fel de bucoavnă. – Din sl. bukvari. Vezi definitia »

DEAMBULATÓRIU, -IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculară a unei biserici catolice, între altar și absidă. (< fr. déambulatoire) Vezi definitia »

TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu. Vezi definitia »