Definita cuvantului sincițiu
SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sincițiu
PRIMÓRDIU s.n. Nume dat primelor frunze ale unei plante. [Var. primordie s.f. / < germ. Primordium, cf. lat. primordium, primordia – origine]. Vezi definitia »
NÚNCIU s. m. v. nunțiu. Vezi definitia »
NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio]. Vezi definitia »
IRÍDIU s. n. metal rar, asemănător platinei, dur și rezistent la acțiuni chimice. (< fr. iridium) Vezi definitia »
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. Vezi definitia »