CAROTINEMÍE, carotinemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a carotenului în sânge; cantitate de caroten prezentă în sânge. [Var.: carotenemíe s. f.] – Din fr. carotinémie. Vezi definitia »

CONTRAPOZÍȚIE s. f. (log.) deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor. (< fr. contraposition) Vezi definitia »

TAPIȚERÍE¹ s. f. 1. meseria tapițerului. 2. atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. (< it. tappezzeria) Vezi definitia »

SCINTILÁȚIE s. f. 1. scânteire, sclipire. ◊ iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză. 2. impuls luminos de scurtă durată produs de contactul unei particule cu un scintilator. 3. sclipirea stelelor. (< fr. scintillation, lat. scintillatio) Vezi definitia »

năsălíe (năsălíi), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya. Vezi definitia »