CONTINGÉNT, -Ă I. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit. II. s. n. 1. totalitatea tinerilor născuți în același an și luați în evidența organelor militare. ◊ totalitatea elevilor și studenților (aproximativ) de aceeași vârstă care intră și parcurg împreună aceeași treaptă de învățământ. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă. (< fr. contingent, lat. contingens) Vezi definitia »

ACORDÁNT, -Ă s. m. f. cel care execută lucrări în acord. (< germ. Akkordant) Vezi definitia »

DEVIÁNT, -Ă adj. (Despre oameni) Care are o conduită de devianță. [Pron. -vi-ant. / < fr. déviant]. Vezi definitia »

a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria. Vezi definitia »

ACOSTAMÉNT s. n. fâșie laterală de-a lungul unei șosele. (după fr. accotement) Vezi definitia »