TURGESCÉNT, -Ă adj. (Med.) În stare de turgescență; umflat. [< fr. turgescent]. Vezi definitia »

REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m., adj. 1. s. m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj. (Despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își are domiciliul în..., care locuiește în... – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident. Vezi definitia »

AZBOCIMÉNT s.n. Material obținut dintr-un amestec de azbest și ciment, folosit sub formă de plăci, de tuburi etc. [< rus. asboțement – nume comercial]. Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ◊ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecționării instrumentelor și a apariției concertului; domeniu de manifestare a virtuozității instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant]. Vezi definitia »

TORTURÁNT, -Ă adj. care torturează. (< fr. torturant) Vezi definitia »