IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis. Vezi definitia »

HIPOTRACȚIÚNE s. f. tracțiune cu ajutorul cailor. (< hipo²- + tracțiune) Vezi definitia »

PASSE-MONTAGNE s.n. (Franțuzism) Căciulă care acoperă ceafa și urechile. [Pron. pas-montáni. / < fr. passe-montagne]. Vezi definitia »

INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune]. Vezi definitia »

SIMȚICIÚNE s. f. (Înv.) Sensibilitate; sentiment, simțire (2). – Simți + suf. -iciune. Vezi definitia »