BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic. Vezi definitia »

PANATENÁIC, -Ă adj. referitor la panatenee. (< fr. panathénaïque) Vezi definitia »

ETÍLIC, -Ă adj. care conține etil. ♦ alcool ~ = alcool (2). (< fr. éthylique) Vezi definitia »

POLIÉDRIC, -Ă adj. 1. în formă de poliedru. 2. multilateral. (< fr. polyédrique) Vezi definitia »

NEOROMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la neoromantism. // s.m. și f. Adept al neoromantismului. [Cf. fr. néo-romantique]. Vezi definitia »