ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus]. Vezi definitia »

OSTEOSINTÉZĂ, osteosinteze, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în reunirea și imobilizarea fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor plăci sau fire metalice. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéosynthèse. Vezi definitia »

valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze Vezi definitia »

DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard]. Vezi definitia »

CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -ită. Vezi definitia »