SILICEMÍE s. f. concentrație de siliciu în sânge, (< fr. silicémie) Vezi definitia »

ȘIRETÉNIE², șiretenii, s. f. (Pop.) Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; p. ext. relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie. [Var.: șiriténie s. f.] – Cf. șir. Vezi definitia »

CEREBROTONIE (‹ fr.) s. f. Componentă temperamentală caracterizată prin: tensiune nervoasă, înclinare spre meditație, conduită contradictorie, îndepărtare de contactele sociale. ♦ C. cronică = c. asociată cu tulburări funcționale ca: insomnie, oboseală cronică. Vezi definitia »

ECOENCEFALOGRAFÍE, ecoencefalografii, s. f. (Med.) Metodă de investigare a integrității sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor. [Pr.: -co-en-] – Din fr. écho-encéphalographie. Vezi definitia »

PEDOFILÍE, pedofilii, s. f. (Med.) Atracție sexuală față de copii. – Din fr. pédophilie. Vezi definitia »