antecedént, -ă I. adj. Care precedă în timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice. II. s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații. 3. Prima secțiune a unei unități melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului. (< fr. antécédent, lat. antecedens) Vezi definitia »

FONOIZOLÁNT, -Ă, fonoizolanți, -te, adj. Care izolează fonic. [Pr.: -no-i-] – Fon[ic] + izolant. Vezi definitia »

DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent. Vezi definitia »

ANTIDECAPÁNT s. n. substanță pentru delimitarea întinderii suprafeței de lipire dintre două piese metalice. (< anti- + decapant) Vezi definitia »

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală (nepavată sau nepietruită) de-a lungul unui drum, care servește la circulația pietonilor, la scurgerea apelor etc. – După fr. accotement. Vezi definitia »