Definita cuvantului gondolă
GONDÓLĂ s.f. 1. Barcă lungă încovoiată la proră, care se manevrează cu o singură vâslă, stând în picioare. 2. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găsește în fuzelaj; gondolă de dirijabil = nacelă. [< it. gondola].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu gondolă
țấșcă, țấște, s.f. (reg.) 1. pușcoci. 2. țurțur. Vezi definitia »
TABACHÉRĂ s.f. (Arhit.) Ferestruică situată în planul acoperișului, care permite luminarea și aerisirea podului sau a unei mansarde. [După fr. (fenêtre à) tabatière]. Vezi definitia »
MELEÁNDRĂ, melendre, s. f. (Reg.) Haină ruptă, zdrențuită; p. ext. zdreanță. [Pr.: -lean-] Vezi definitia »
drújbă (drújbe), s. f. – Prietenie, intimitate, familiaritate. Sl. (bg., sb., rut., rus.) družba. – Der. drușcă, s. f. (prietenă a miresei, care o însoțește la ceremonia de nuntă, domnișoară de onoare), din sl. družĭka „prietenă” (Cihac, II, 103; Conev 58), cf. bg., rus. družka „domnișoară de onoare”; dîrzar, s. m. (invitat al miresei, la nunțile din popor), cf. sb. drugar „tovarăș”. Vezi definitia »
ștrăpățuiálă, ștrăpățuiéli, s.f. (reg.) muncă, osteneală; alergătură; hărțuială. Vezi definitia »