CIMÉNT s. n. 1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă. 2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento) Vezi definitia »

Element de cosolidare din beton compresat, cuvânt care provine din „stafilo” -formă ramificată + „pod”-picior, incorect „stabilopod”, un hiperurbanism Vezi definitia »

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum. Vezi definitia »

DISCREPÁNT, -Ă adj. Care nu se potrivește, nepotrivit. [< it. discrepante]. Vezi definitia »

TAMPONAMÉNT s. n. introducere a unui tampon (1) într-o cavitate naturală pentru a opri o sângerare. (< fr. tamponnement) Vezi definitia »