PORTIÉRĂ, portiere, s. f. 1. Ușă cu geam (la un automobil, la un vagon de tren, la un cupeu etc.). 2. (Rar) Draperie atârnată deasupra unei uși (pentru a o masca). [Pr.: -ti-e-] – Din fr. portière. Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ (‹ germ.) s. f. (BOT.) Proces de sinteză a substanțelor organice din substanțe anorganice, realizat de bacteriile autotrofe (lipsite de clorofilă) cu ajutorul energiei chimice rezultate din oxidarea substanțelor minerale. Vezi definitia »

ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar). Vezi definitia »

BÍNTĂ s. f. piesă de metal la bord sau la chei de care se leagă navele; baba. (< it. binda) Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ s.f. Boală a plantelor, cauzată de unele ciuperci, care astupă vasele conducătoare, provocând vestejiri totale. [< fr. trachéomycose]. Vezi definitia »