CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent]. Vezi definitia »

CONSTÁNTĂ, constante, s.f. – V. constant (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec. Vezi definitia »

pupúică, pupúici, s.f. (reg.) fată drăguță, frumoasă, nostimă, gingașă, agreabilă; gătită, cochetă. Vezi definitia »

MACROFÁUNĂ s. f. fauna macroscopică a unui spațiu restrâns. (< fr. macrofaune) Vezi definitia »