AEROMAMOGRAFÍE s. f. radiografie mamară după insuflarea aerului în spațiul retromamar. (< engl. aeromammography) Vezi definitia »

ACROCARPÍE s. f. fructificare la vârful ramurilor. (< fr. acrocarpie) Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp. 3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var. absorbțiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio]. Vezi definitia »

PNEUMATOLOGÍE s.f. (Ant.) Știința fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale. [Gen. -iei. / < it. pneumatologia, cf. gr. pneuma, pneumatos – spirit, logos – studiu]. Vezi definitia »