bunt (búnturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare. Vezi definitia »

DISIDÉNT, -Ă s. m. f. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< fr. dissident, lat. dissidens) Vezi definitia »

FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. Vezi definitia »

Cuvânt de origine chinezească 茶, se pronunță cha. Prezent în alte limbi precum în franceză the, engleză tea, rus ceai (чай). Vezi definitia »

DEFORMÁNT, -Ă adj. care deformează; care determină o deformare. (< fr. déformant) Vezi definitia »