pilúgă, pilúgi, s.f. (reg.) scobitură în talpa, în vatra sau în pereții unei galerii de mină, în care se introduc capetele stâlpilor și armăturii galeriei. Vezi definitia »

privítă, privíte, s.f. (înv. și reg.) 1. nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemne, de fân. 2. numele mai multor obiecte, piese, părți ale unor unelte, construcții etc. (de lemn sau de metal) care au, în general, rolul de a fixa, de a lega (cele două nuiele puse cruciș la plasa crâsnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzătoare de păsări; nuia pentru lărgirea mațelor de porc; băț pus peste varză în butoi; stinghia din coteț pe care se urcă găinile; piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale; nuiele de salcie care fixează, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești. 4. etajeră mică. Vezi definitia »

GOELÉTĂ s.f. Corabie cu două catarge de mic tonaj. [Pron. go-e-. / < fr. goélette]. Vezi definitia »

PERIODONTÍTĂ, periodontite, s. f. (Med.) Inflamație a periostului dintelui. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodontite. Vezi definitia »

RADIOGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă prin radio; radiotelegramă. 2. fotografie obținută cu razele X; radiografie. (< fr. radiogramme) Vezi definitia »