chelár (chelári), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar). Vezi definitia »

CILIÁR, -Ă, ciliari, -re, adj. Care are formă de cili; privitor la cili. [Pr.: -li-ar] – Din fr. ciliaire. Vezi definitia »

POȘOÁR s.n. Placă de carton sau de metal decupată, servind ca șablon. [Pron. -șoar. / < fr. pochoir]. Vezi definitia »

REGULAMENTÁR, -Ă adj. Prevăzut în regulament; conform regulamentului, reglementar. ♦ Referitor la Regulamentul organic. ♦ Domn regulamentar = domnitor al Principatelor Române care a domnit pe baza Regulamentului organic. [Cf. it. regulamentare, fr. réglementaire]. Vezi definitia »

TORTÁR, -Ă, tortari, -e, adj. (Rar; despre vase de ceramică) Cu toarte. ◊ (Substantivat) Tortare de lut. – Toartă + suf. -ar. Vezi definitia »