AUTOFAGÍE s.f. Consumare a propriilor țesuturi ale unui organism supus inaniției. [Gen. -iei. / < fr. autophagie, cf. gr. autos – însuși, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

RADICÁȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication) Vezi definitia »

HIDROPATÍE s.f. Hidroterapie. [< fr. hydropathie]. Vezi definitia »

HIDROTIPÍE, hidrotipii, s. f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori cu matrițe în relief, care se colorează cu coloranți solubili în apă. – Din fr. hydrotypie. Vezi definitia »

LARINGOTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngotomie, cf. gr. larynx – laringe, tome – tăiere]. Vezi definitia »