Definita cuvantului radicație
RADICÁȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu radicație
PERFIDÍE s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia]. Vezi definitia »
CLORURÍE s.f. (Med.) Prezența clorurilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. chlorurie]. Vezi definitia »
osîrdie (osấrdii), s. f. – Zel, rîvnă, aplicație, asiduitate. – Var. înv. usîrdie. Sl. usrudije (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 231), cf. rus. userdie. – Der. osîrdios, adj. (grijuliu, atent); osîrdnic, adj. (zelos, grijuliu); osîrdui, vb. refl. (a se sili, a se forța). Toate aceste cuvinte sînt înv. Cf. milosîrdie. Vezi definitia »
ANIZOCORÍE s.f. Inegalitate pupilară. [Gen. -iei. / < fr. anisocorie]. Vezi definitia »
AUTOFOBÍE s. f. teamă patologică de a fi singur. (< engl. autophobia) Vezi definitia »