CONSTRÚCȚIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcătuire, compunere. 2. clădire, lucrare, edificiu. ◊ (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor. 3. ~ i de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. (< fr. construction, lat. constructio) Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologie. Vezi definitia »

PIURÍE, piurii, s. f. Stare patologică provocată de infecția căilor urinare și caracterizată prin prezența puroiului, a leucocitelor și a germenilor microbieni în urină. [Pr.: pi-u-] – Din fr. pyurie. Vezi definitia »

FANTESÍE s.f. v. fantezie. Vezi definitia »

OLEOGRAFÍE s. f. (poligr.) procedeu de imprimare cu ajutorul culorilor de ulei pe o hârtie cu nervuri care imită pânza. (< fr. oléographie) Vezi definitia »