DISFORÍE s. f. tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. (< fr. dysphorie) Vezi definitia »

-MEGALÍE Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mărire”. [< fr. -mégalie, cf. gr. megas, megalos]. Vezi definitia »

COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation) Vezi definitia »

ZOOPSIHOLOGÍE s. f. psihologie animală. (< fr. zoopsychologie) Vezi definitia »

ENCEFALOPATÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru bolile care afectează encefalul. [Gen. -iei. / < fr. encéphalopathie, cf. gr. enkephalos – creier, pathos – boală]. Vezi definitia »