TENÓR s.m. 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cântăreț care are o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente cu registrul între alto și bariton. [Cf. fr. ténor, it. tenore]. Vezi definitia »

SURIȘÓR, -OÁRĂ, surișori, -oare, adj. Diminutiv al lui sur. Vezi definitia »

COTIZATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cotizant. II. s. n. foaie, registru în care se înscriu cotizațiile. (< cotiza + -tor) Vezi definitia »

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre, adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur). Vezi definitia »

PRÍOR¹ I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior) Vezi definitia »