RUPTÓR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur]. Vezi definitia »

COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor. Vezi definitia »

TRAFORATÓR, traforatori, s. m. Muncitor care execută traforaje. – Trafora + suf. -tor. Vezi definitia »

PRESORECEPTÓR s. m. terminație nervoasă în peretele unui vas sangvin, sensibilă la presiunea sângelui; baroreceptor. (< fr. presso-récepteur) Vezi definitia »

PERTURBATÓR, -OÁRE, perturbatori, -oare, adj. Care perturbează; perturbativ. – Din fr. perturbateur. Vezi definitia »