SINCONDRÓZĂ s. f. sinartroză în care suprafețele sunt legate printr-o fâșie de cartilaj. (< fr. synchondrose) Vezi definitia »

AZVÂRLÍTĂ, azvârlite s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii, care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. Vezi definitia »

GĂÚNĂ, găuni, s. f. (Reg.) Gaură (mică) în pământ. – Lat. *cavo, -onis. Vezi definitia »

IÁRNĂ, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora]. Vezi definitia »

HETEROSINÁPSĂ s. f. sinapsă a doi cromozomi neomologi. (< fr. hétérosynapse) Vezi definitia »