NEOTOMÍSM s.n. Curent filozofic idealist-obiectiv contemporan, care reînvie doctrina scolastică a lui Toma d'Aquino și prin care se încearcă concilierea științei cu religia; neoscolastică. [Cf. fr. néo-thomisme]. Vezi definitia »

PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate. 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în evul mediu și în epoca modernă. – Din fr. primitivisme. Vezi definitia »

TERMOTROPÍSM s.n. Reacție de orientare sau de deplasare care se observă la animale sau la unele plante, provocată de variațiile de temperatură. [< fr. thermotropisme, cf. gr. thermos – cald, tropos – întoarcere]. Vezi definitia »

ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoare științifică. (din fr. zolisme) Vezi definitia »

NERVÍSM s.n. Orientare fiziologică materialistă asupra vieții psihice, care atribuie creierului rolul de substrat material al vieții psihice. [Cf. fr. nervisme]. Vezi definitia »