GAZOGÉN, -Ă I adj. care emană gaze. II. s. n. aparat, instalație pentru gazificarea combustibililor solizi (cărbuni, lemn). (< fr. gazogène) Vezi definitia »

BITÚMEN s. n. material bogat în hidrocarburi, din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. (< lat. bitumen) Vezi definitia »

termen relativ nou (cu referinta la romanele fantastice) desemnind situatii de involutie sau dezastru (umanșocial,economic)çare pot surveni in urma unuor aplicari nucontrolate a tehnicii/tehnologiei/stiintei ori o degradare a raporturilor sociale (utilizarea descoperirilor stiintifice si tehnice in scopuri meschineçriminale etc.) Vezi definitia »

egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen). Vezi definitia »

AUTOGÉN, -Ă adj. Care îmbină prin sine însuși, care există prin sine însuși. ◊ Sudură autogenă = sudură a două piese metalice, făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. [Cf. fr. autogène, it. autogena]. Vezi definitia »