PLUTÉU s.n. 1. (Ant.) Mașină de război în formă de paravan semicircular, folosită pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. Panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ♦ Ladă sau scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. [Pron. -teu. / Cf. it. pluteo, lat. pluteum – perete de apărare]. Vezi definitia »

NONÉU s.m. Tot ce există în afara propriului eu al celui care folosește acest termen. [După fr. non-moi]. Vezi definitia »

PORTCLIȘÉU s.n. Casetă de lemn sau metalică în care se introduce placa pe care se fotografiază. [< port- + clișeu]. Vezi definitia »

penghéu, penghéi, s.m. (reg.) numele unei monede de metal sau al unei bancnote maghiare. Vezi definitia »

ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée) Vezi definitia »