Definita cuvantului purtăreț
PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu purtăreț
struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος. Vezi definitia »
MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, prea copt. Vezi definitia »
OSTROVÚȚ, ostrovuțe, s. n. (Rar) Ostrovel. – Ostrov + suf. -uț. Vezi definitia »
FÓRZAȚ, forzațe, s. n. Foaie liberă de hârtie, albă sau colorată, cu ajutorul căreia se face legătura dintre blocul de carte și scoarțe. [Pl. și: forzațuri] – Din germ. Vorsatz. Vezi definitia »
ERZÁȚ s.n. Surogat. [Pl. -țuri. / < germ. Ersatz – înlocuitor]. Vezi definitia »