MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor. Vezi definitia »

cámfor s. n. – Substanță organică extrasă din lemnul unui arbore exotic, folosită în medicină. – Mr. camfură. Lat. camphora (sec. XIX); în mr. din ngr. ϰάμωορα. – Der. camforat, adj. (care conține camfor). Vezi definitia »

LEUȘÓR², leușori, s. m. Diminutiv al lui leu²; leuț². [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu² + suf. -ușor. Vezi definitia »

ADAPTÓR s.n. Aparat care permite adaptarea unui organ electric la diverse întrebuințări. [< fr. adapteur]. Vezi definitia »

VIDEOCAPTÓR s.n. Tub videocaptor = tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor în semnale electromagnetice; cameră de televiziune; vidicon. [< video- + captor]. Vezi definitia »