METÓȘĂ s.f. (Arhit.) Spațiu între denticuli. [< fr. métoche]. Vezi definitia »

APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. Diminutiv al lui apă. – Apă + suf. -șoară. Vezi definitia »

PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță. Vezi definitia »

NECRÓZĂ s.f. Alterare și distrugere a unui țesut ori organ viu, animal sau vegetal, în urma întreruperii circulației sanguine, a unei infecții, arsuri etc.; distrugere prin infecție a unui țesut viu; cangrenă. [< fr. nécrose, cf. gr. nekrosis – mortificare]. Vezi definitia »

SALÁTĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: sălăți] – Din ngr. saláta. Vezi definitia »