LATINÍSM s.n. 1. Cuvânt, construcție împrumutate din latină; neologism de origine latină. 2. Tendință a unor lingviști români din sec. XVIII-XIX de a da limbii române un aspect cât mai apropiat de cel al limbii latine, excluzând cuvintele de altă origine; curentul latinist. [Cf. fr. latinisme]. Vezi definitia »

AKMEÍSM (‹ rus.), s. n. Școală poetică rusă de la începutul sec. 20, născută ca reacție împotriva simbolismului și a futurismului, în jurul unui program de negare a tradiției și de liberalizare a cuvîntului. Reprezentanți: A. Ahmatova, N. Gumiliov, O. Mandelștam. Vezi definitia »

VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme]. Vezi definitia »

NANÍSM s.n. (Med.) Anomalie caracterizată prin creșterea insuficientă în înălțime; microsomie, nanosomie. ♦ Încetinire sau oprire a creșterii plantelor. [< fr. nanisme, cf. lat. nanus, gr. nanos – pitic]. Vezi definitia »

SURDOMUTÍSM s.n. Surdomutitate. [< surdomut + -ism]. Vezi definitia »