CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer]. Vezi definitia »

SUMECÁ, súmec, vb. I. Tranz. (Reg.) A sufleca, a sumete. – Contaminare între sumete și sufleca. Vezi definitia »

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormânta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). Vezi definitia »

caca Vezi definitia »

știulbicá, știúlbic, vb. I (reg.) a da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). Vezi definitia »