INTEGRALÍSM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. [Cf. it. integralismo și „Integral” – titlul unei reviste din București]. Vezi definitia »

SULFOCARBONÍSM s. n. intoxicație profesională cu sulfură de carbon. (< fr. sulfocarbonisme) Vezi definitia »

EXOTÍSM s.n. Starea a ceea ce este exotic. ♦ Tendință literară care se manifestă prin abuzul descrierilor de peisaje și de obiceiuri exotice. [< fr. exotisme]. Vezi definitia »

IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme. Vezi definitia »

VELEITARÍSM s. n. atitudine veleitară. (< veleitar + -ism) Vezi definitia »