RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci. Vezi definitia »

pasăre marină polară care nu poate zbura Vezi definitia »

JUGULÁRE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula. Vezi definitia »

ERBORIZÁRE, erborizări, s. f. Acțiunea de a erboriza – V. erboriza. Vezi definitia »

REVIGORÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora]. Vezi definitia »