ÎNVESTITÚRĂ s. f. 1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ◊ act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. 2. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă. 4. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture) Vezi definitia »

PERIEGHEZĂ, periegheze, s.f. În arheologie, tip de cercetare de suprafață a terenului, cu atenție, în special a unei zone bine definite și colectarea materialului descoperit la suprafața solului. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arheologie Vezi definitia »

juruiálă s.f. (reg., înv.) înghesuială. Vezi definitia »

ASCÉZĂ s. f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse. Vezi definitia »

SILVOSTÉPĂ s. f. zonă de vegetație între stepă și pădure; antestepă. (< fr. sylvosteppe) Vezi definitia »