Definita cuvantului timină
TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu timină
strădănuiálă, strădănuiéli, s.f. (înv. și reg.) strădanie, caznă, chin, efort, muncă, osteneală, trudă, zbatere. Vezi definitia »
SUPERHETERODÍNĂ s.f. Radioreceptor în care oscilațiile produse de unda recepționată sunt amplificate prin combinarea cu cele ale unui oscilator local. [< fr. superhétérodyne]. Vezi definitia »
CIOBÁCĂ, ciobace, s. f. (Reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. čobak. Vezi definitia »
AMBRAZÚRĂ, ambrazuri, s. f. 1. (Mil.) Deschizătură în pereții unei fortificații, prin care se execută trageri cu tunul, cu mitraliera etc. 2. (Arhit.) Deschizătură lăsată în zid, în vederea montării unei uși sau a unei ferestre. – Din fr. embrasure. Vezi definitia »
TETRASULFÚRĂ s. f. sulfură a cărei moleculă conține patru atomi de sulf. (< fr. tétrasulfure) Vezi definitia »