tabadură, tabadure s. f. 1. persoană scundă și slabă. 2. (intl.) complice care supraveghează împrejurimile unde acționează un infractor, pentru a preveni surprinderea acestuia asupra faptului. Vezi definitia »

CATAZÓNĂ, catazone, s. f. Ansamblul șisturilor cristaline formate în condițiile celui mai intens metamorfism regional. – Din fr. catazone. Vezi definitia »

belacoásă (belacoáse), s. f. – (Înv.) Țesătură de mătase. – Var. belecoasă, belicoasă. Fr. belle Ecosse, probabil prin filieră orientală (cf. rus. belekos). Sec. XVIII. Vezi definitia »

SITIȘOÁRĂ, sitișoare, s. f. Diminutiv al lui sită; sitiță. – Sită + suf. -ișoară. Vezi definitia »

PRÍPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv). Vezi definitia »