Definita cuvantului cloață
CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cloață
OÁȘĂ, oașe, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovás „apărare, loc apărat”. Vezi definitia »
toálpă (-pe), s. f. – (Bucov.) Mulțime, cantitate. Rut. tolpá (Tiktin). Vezi definitia »
prevoroávă, prevoroáve, s.f. (înv.) prefață. Vezi definitia »
alchínă s. f., g.-d. art. alchínei; pl. alchíne Vezi definitia »
COROIDÍTĂ s.f. Inflamație a coroidei. [Pron. -ro-i-. / < fr. choroïdite]. Vezi definitia »