Definita cuvantului cloață
CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cloață
APETÉNȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia) Vezi definitia »
CURTEZÁNĂ s. f. femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. (după fr. courtisane) Vezi definitia »
MORFOLEÁLĂ, morfoleli, s. f. Acțiunea de a morfoli și rezultatul ei. – Morfoli + suf. -eală. Vezi definitia »
ICÁSTICĂ s.f. (Liv.) Arta de a reprezenta realitatea în imagini. [< it. icastica, cf. gr. eikastike – reprezentativ]. Vezi definitia »
GLICOPROTEÍDĂ s. f. proteidă complexă conținând în moleculă un grup glucidic, în cartilage, în unii hormoni și în albușul de ou. (< fr. glycoprotéide) Vezi definitia »