TREASC, treascuri, s. n. Tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce focuri de artificii sau pocnituri la petreceri, la serbări etc.; piuă. – Din sl. trĕskŭ. Vezi definitia »

SĂSÉSC, -EÁSCĂ, săsești, adj. Care aparține sașilor¹, privitor la sași¹. – Sas¹ + suf. -esc. Vezi definitia »

potirésc, potireáscă, adj. (înv. și reg.) care formează o poteră, care aparține unei potere, privitor la poteră. Vezi definitia »

spăiésc, -eáscă, adj. (reg.) care aparține spahiilor, privitor la spahii, caracteristic spahiilor. Vezi definitia »

părălésc, -eáscă, adj. (reg.) care se face în bani, în numerar. Vezi definitia »