ATOMÍSM (‹ fr. {i}) s. n. Concepție formulată încă în antichitate de către gînditori materialiști (Leucip, Democrit, Epicur) și de către adepții școlii vaișeșika, după care materia este formată din atomi, concepuți inițial ca particule indivizibile și indestructibile, aflate în veșnică mișcare. Din sec. 19, suferind transformări radicale, a devenit o teorie științifică, fundată experimental. Termenul este atribuit și unor orientări în domeniul științelor, care tind să reducă ansamblurile mai complexe la elementele lor simple (de ex. a. sociologic, a. politologic, a. logic ș.a.). Vezi definitia »

ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism. Vezi definitia »

CĂLINESCIANÍSM s. n. atitudine creatoare deschisă față de fenomenul cultural-estetic, având drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, în concordanță cu clasicitatea spiritului nostru latin, aparținând lui G. Călinescu. (< călinescian + -ism) Vezi definitia »

GRADUALISM s. n. Concepție potrivit cĂ?reia evoluția speciilor se desfĂ?șoarĂ? filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptĂ? de forme de tranziție, rezultând în final specii noi. -Din engl. Gradualism Vezi definitia »

TABAGÍSM s.n. Intoxicație cronică cu nicotina din tutun. Vezi definitia »