ALBUMÉN s.n. Substanță nutritivă care se găsește în semințele unor plante și care hrănește embrionul în timpul germinației. [Pl. -ne. / < fr. albumen, cf. lat. albumen – albuș]. Vezi definitia »

PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S. n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S. n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène. Vezi definitia »

antioncogén, -ă adj. s.n. Anticancerigen (< anti- + oncogen) Vezi definitia »

PELICULOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe organice; și s.n.) care, aplicat pe un corp solid, formează pelicule. (< fr. pelliculogène) Vezi definitia »

SCLEROGÉN, -Ă adj. Care provoacă scleroză. [< fr. sclérogène, cf. gr. skleros – dur, gennan – a naște]. Vezi definitia »