MORFOPATOLOGÍE s. f. ramură a morfologiei (1) care studiază forma și structurile diferitelor organe în stare patologică. (< fr. morphopathologie) Vezi definitia »

POLIFONÍE s. f. 1. arta și tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părți vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. 2. halucinație auditivă în perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie) Vezi definitia »

chestie Vezi definitia »

EXOTIMOPEXÍE s.f. (Med.) Enuclearea operatorie a timusului și fixarea lui deasupra sternului. [Gen. -iei. / < fr. exothymopexie]. Vezi definitia »

GINANDRÍE s.f. (Biol.) 1. Existența la femei a caracterelor sexuale secundare bărbătești. 2. Formă sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. [Gen. -iei. / < fr. gynandrie, cf. gr. gyne – femeie, aner – bărbat]. Vezi definitia »