BÚRTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pântece de vacă. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult (având pântecele mare). 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. Vezi definitia »

Bárbă-Albástră (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Bárbă-Albástră Vezi definitia »

smicelúșă, smicelúșe și smicelúși, s.f. (reg.) smicea mică; smiceluță. Vezi definitia »

SEMIȘENÍLĂ s. f. șenilă folosită numai ca organ motor de rulare la tractoarele și autocombinele pe terenuri cu aderență redusă. (după fr. semi-chenillé) Vezi definitia »

NEBEDÉRNICĂ s. f. v. nabederniță. Vezi definitia »