BETÍL (cuv. ebraic) s. n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus. Vezi definitia »

SAXATÍL, -Ă adj. saxicol; litofil (2). (< fr. saxatile, lat. saxatilis) Vezi definitia »

DISCOFÍL, -Ă s.m. și f. Amator de discuri muzicale. [< fr. discophile]. Vezi definitia »

CARBONÍL s.m. 1. Grupare funcțională bivalentă, prezentă în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. Nume dat combinațiilor oxidului de carbon cu unele metale grele. [< fr. carbonyle]. Vezi definitia »

SUDÁBIL, -Ă, sudabili, -e, adj. Care poate fi sudat. – Din fr. soudable. Vezi definitia »