OXIDÁNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care are proprietatea de a oxida. 2. Oxidativ. [Cf. fr. oxydant]. Vezi definitia »

DEPILÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care servește la depilare. (< it. depilante) Vezi definitia »

INSONORIZÁNT, -Ă, insonorizanți, -te, adj. (Tehn.) Care nu transmite unde sonore. ♦ (Despre materiale) Fonoizolant. – Din fr. insonorisant. Vezi definitia »

eficient, durabil din punct de vedere economic Vezi definitia »

SUPLEÁNT, -Ă, supleanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanță mai mică. 2. Adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit într-un comitet, într-o comisie, într-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea înlocui pe titular și care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppléant. Vezi definitia »