CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis. Vezi definitia »

SUBSCRÍE vb. I. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-și da consimțământul, a încuviința. II. intr. a aduce o contribuție bănească. (după fr. souscrire, lat. subscribere) Vezi definitia »

LUTEINEMÍE s. f. prezența luteinei în sânge. (< fr. lutéinémie) Vezi definitia »

EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. Vezi definitia »

STEREOMETRÍE s. f. ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide. (< fr. stéréométrie) Vezi definitia »