TENDÍNȚĂ s.f. 1. Dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. Forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. [Cf. fr. tendance, it. tendenza]. Vezi definitia »

SEMIÓTICĂ, semiotici, s.f. v. semiotic (I) [DEX '98]. Vezi definitia »

COLERÉTĂ s.f. (Rar) Guleraș. [< fr. collerette]. Vezi definitia »

a avea o jenă expr. (iron.) a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini Vezi definitia »

-PIÓZĂ elem. pio-. Vezi definitia »